Lupte…
Alexandrina Tulics, album Destine

Umbrele-și închid nasturii
la gâtul fumului ce le ține cuvântările.
Trosnet de vorbe
ca lemnele în foc se aud;
sar scântei, întrecându-se cu jarul scărpinat,
de al limbii vătrai, înroșit și durut.
Lăcustele roșii
vor să ardă, să nu mai rămână nimic
din haina primită în dar de nuntă,
a Mirelui, Cel care, sufletul a pețit.
E foc!
Zarvă... puhoaie,
vorbele se întorc răzbunător:
Vino, Doamne al slavei eterne,
coboară-Te în mijlocul poporului întărâtat,
până nu e târziu! …
Și trandafirii plâng, cad și mor...